Organizarea şi funcţionarea Pieţii Noi Obor în spatele Palatului de Justiţie (1921 – 1922)
Eugen Paveleţ
La începutul anilor ’20 ai secolului trecut în zona centrală a Ploieştiului, în faţa clădirii Primăriei, funcţiona Piaţa de legume. Pe măsură ce piaţa se dezvolta şi nevoile oraşului creşteau, ca urmare a sporiri populaţiei, edilii cautau soluţii pentru extinderea şi organizarea de spaţii comerciale noi.
În acest sens, în anul 1921, au fost concesionate mai multe loturi de teren pentru construirea unor barăci ce urmau a fi folosite în scop comercial.
Conform PUBLICAŢIUNII PRIMĂRIEI la data de 3 august 1921 a fost stabilit să aibă loc licitaţie publică pentru concesionarea pe o durată de 3 ani a loturilor pentru comerţ situate în jurul Palatului de Justiţie, aflat la aceea dată în construcţie. Au fost scoase la licitaţie loturi în suprafaţă de 4 x 5 m, configurate conform planurilor întocmite de serviciul tehnic al primăriei. Cei care câştigau licitaţia pentru aceste loturi erau obligaţi ca în termen de o lună să înceapă construcţia barăcilor de lemn, în caz contrar pierdeau terenul şi garanţia bănească depusă la caseria Primăriei (D.J.A.N. Prahova, fond Primăria Ploieşti, Dosar 40/1921, f. 12).
Prăvăliile ce urmau a se construii trebuiau să aibă ca activităţi: „ … comerţul de manufactură, braşovenie, tutungerie, sticlărie, fotografii, frizerie, conserve, fructe alese, librărie … etc, afară de alt comerţ cum ar fi: bodegi, restaurante, ospătărie, ceainărie, lăptărie, brânzării, plăcintărie, cârciumă etc“. Conform regulamentului licitaţiile începeau cu lotul 1 şi se derulau până la lotul 23. Suma de începere a licitaţiei pentru chiria anuală era de 4 500 lei, urmând a se mării în funcţie de oferte (D.J.A.N. Prahova, fond Primăria Ploieşti, Dosar 40/1921, f. 12).
Nu stim câte loturi au fost atribuite şi care a fost cuantumul chiriei, dar este clar că procedura a avut un oarecare succes de vreme ce în anul 1922 a fost demarată licitaţie pentru închiriera unui număr de loturi mult mai mare, în zona unde avea să se înfiinţeze Piaţa Nouă Obor, în spaţiul din spatele Palatului de Justiţie, în locul unde astăzi se află parcul Toma Socolescu (în faţa Halelor Centrale).
Din PUBLICAŢIUNEA emisă de primărie pentru organizarea licitaţiei aflăm că perimetrul a fost amenajat imprealabil prin betonare şi asfaltare (D.J.A.N. Prahova, fond Primăria Ploieşti, Dosar 29/1922, f. 4). Anunţul privitor la licitaţie a fost publicat în ziarul Virtutea nr. 165 din 22 martie 1922, în conformitate cu dispoziţiile art. 74 din Legea compatibilităţii publice a statului (D.J.A.N. Prahova, fond Primăria Ploieşti, Dosar 29/1922, f. 27).
Licitaţia publică cu strigare a fost organizată în data de 28 martie 1922 şi se avea în vedere închirierea de loturi pentru comerţul cu: zarzavaturi, fructe, măcelării, coloniale, manufacturi, brânzeturi, flori, pâine. Închirierea era făcută pentru trei ani, iar chiriaşii erau obligaţi să-şi construiască pe propria cheltuială pavilioane sau gherete tip „conform modelului indicat de serviciul tehnic“.
Loturile erau licitate de la cel numerotat cu numărul 1 până la ultimul, iar participanţii trebuiau să depună o garanţie de 10 % din preţul de pornire. La final această urma a fi completată până ajungea la 10 % din preţul de adjudecare al lotului (D.J.A.N. Prahova, fond Primăria Ploieşti, Dosar 29/1922, f. 4).
Conform regulamentului iniţial nici un comerciant nu putea licita şi închiria mai mult de două loturi, licitaţia desfăşurându-se pentru fiecare parcelă în parte ((D.J.A.N. Prahova, fond Primăria Ploieşti, Dosar 29/1922, f. 7). Această prevedere a fost însă încălcată, fapt dovedit de listele de atribuire ale loturilor. Unii dintre participanţi au închiriat trei sau chiar patru spaţii (D.J.A.N. Prahova, fond Primăria Ploieşti, Dosar 29/1922, f. 33 verso şi f. 34 verso).
Comercianţii care câştigau licitaţia aveau obligaţia să depună la primărie suma de 10 000 lei drept garanţie, aceasta urmând a fi returnată la finalul lucrărilor de construire a pavilioanelor. Planurile prăvăliilor aprobate de municipalitate nu puteau fi modificate.
Piaţa era organizată în IV carouri, fiecare cu câte 47 de prăvălii (D.J.A.N. Prahova, fond Primăria Ploieşti, Dosar 29/1922, f. 7).
Chiria se plătea anticipat pe jumătate de an, iar licitaţiile începeau de la 3 000 lei pentru loturile din careurile I şi II şi de la 2 000 lei pentru loturile din carourile III şi IV. Nici această prevedere nu a fost respectată deoarece unele loturi au fost atribuite pentru chirii anuale de 1 000 lei.
Chiriaşilor le reveneau şi cheltuielile pentru lumină, curăţenie şi întreţinerea latrinelor şi haznalelor (D.J.A.N. Prahova, fond Primăria Ploieşti, Dosar 29/1922, f. 7 verso).
Prăvăliile tip trebuiau construite din lemn, conform proiectului întocmit de primărie. Erau construcţii provizorii cu tălpi de lemn de stejar şi pereţii şi rafturile din lemn de stejar sau brad (D.J.A.N. Prahova, fond Primăria Ploieşti, Dosar 29/1922, f. 8). În conformitate cu măsurătorile şi devizul estimativ făcute de serviciul tehnic, costul construcţiei urma să fie de 9800 lei (D.J.A.N. Prahova, fond Primăria Ploieşti, Dosar 29/1922, f. 10).
În urma licitaţiei au fost închiriate loturi pentru chirii cuprinse între 35 000 lei şi 1 000 lei pe an, în funcţie locaţie, vad comercial şi tipul de comerţ (D.J.A.N. Prahova, fond Primăria Ploieşti, Dosar 29/1922, f. 1 faţă-verso).
Această piaţă a devenit principalul loc de aprovizionare al locuitorilor din Ploieşti, mai ales după ce piaţa de fructe şi legume din faţa Primăriei a fost desfiinaţătă prin amenajarea parcului inaugurat în anul 1926. Locul a devenit încărcat şi insalubru datorită diversităţii de mărfuri perisabile ce erau vândute aici (M. Sevastos, Monografia Oraşului Ploeşti, 1937, p. 537 – 538). Aşa a apărut necesitatea construirii clădirii Halelor Centrale care urma să preia comerţul ambulant şi să ofere spaţii adecvate unui comerţ civilizat. Halele Centrale au fost construite între anii 1929 – 1935, timp în care în faţa şantierului a funcţionat acest Obor sau cum s-a numit iniţial Piaţa Nouă.
În anul 1935 toate clădirile provizorii au fost dezafectate mutându-se în noile Hale. Spaţiul a fost amenajat şi organizat ca parc. Prin finalizarea Palatului de Justiţie (actualul Palatul Culturii) şi Halelor Centrale, precum şi a parcului din faţa Halelor, unde a funcţionat Oborul descris în prezentul studiu, Ploieştiul capătă în zona centrală imaginea unui oraş modern, civilizat, aflat în plin avânt economic.